Articole Dan Oprescu

Este foarte greu de dat o definiţie muzicii, muzica este într-un singur cuvânt ARTĂ.
Este modul de a exprima idei, sentimente, trăiri cu ajutorul sunetelor, ritmului şi uneori al versurilor ce se îmbină armonios, ritmic şi melodic într-un tot unitar.
Nu ne-am propus să facem un curs de istoria muzicii dar vom aborda în linii mari subiecte foarte interesante legate de muzică.
Unul din primele izvoare ale muzicii l-au constituit strigătele şi zgomotele de vânătoare, loviturile ritmice în pietre şi lemn.
Cu timpul oamenii aşa cum şi-au confecţionat unelte şi arme, au început să confecţioneze diverse instrumente muzicale simple cum ar fi instrumente de percuţie ce scoteau sunete prin lovire sau fluiere.

Deasemenea corzile arcurilor scoteau şi ele sunete şi aşa au apărut cu timpul şi instrumente muzicale cu coarde ce scoteau sunete prin ciupire frecare sau lovire.
Eu personal cred că atâta timp cât natură cu sunetele ei, vântul, ploile, apele, păsările şi animalele au existat, omul a căutat să imite sunetele ce le auzea şi să le dezvolte în formule ritmice şi intonaţionale care s-au cristalizat odată cu evoluţia relaţiilor sociale în cadrul unor grupuri sau triburi.
Deci practic muzica a apărut odată cu omul şi cu evoluţia lui pe pământ.

Odată cu apariţia religiei şi a diferitelor credinţe au început să apară şi imnuri închinate zeilor, dar muzica nu a cunoscut o evoluţie doar în această direcţie.
Cântecele de vânătoare, de luptă, de dragoste, de nuntă şi bocetele de înmormântare au avut un rol în dezvoltarea muzicii.

Muzică te poate face să te ridici la luptă, să pleci la vânătoare, să plângi, să te bucuri, să dansezi, să fii în culmea fericirii, să te liniştească atunci când eşti supărat, abătut sau trist, să te adoarmă, să simţi iubirea şi fericirea, bucuria şi tristeţea la un nivel emoţional ce nu-l poţi atinge decât prin muzică.
Odată cu apariţia scrisului a apărut şi scrisul muzical care a ajutat foarte mult la transpunerea pe hârtie a compoziţiilor şi ideilor muzicale.Cu ajutorul lor generaţiile următoare au dus la dezvoltarea într-un mod ştiinţific a muzicii.
Apariţia diverselor instrumente muzicale a lărgit paleta sonoră de exprimare şi interpretare melodică, ritmică şi armonica.

Încă din antichitate sunt menţionate folosirea multor instrumente muzicale că: gonguri, castagnete, darabane, tobe, harpă, flaut, fluiere, instrumente cu coarde care produceau sunete prin ciupire, frecare sau lovire şi alte instrumente.

În ediţiile următoare vom descrie pe rând mai multe instrumente muzicale pt. a înţelege mai bine cum au fost construite şi cum se pot folosi.
Sperând că informaţiile ce le vom da vă vor capta atenţia şi interesul pt. muzică şi implicit pt. instrumente muzicale vă aşteptam să citiţi şi următoarele ediţii ale revistei şi să vizitaţi Lydaly Muzical - showroom instrumente muzicale Piteşti.

Dan Oprescu.

Aşa cum am promis în primul număr al revistei revenim cu prezentarea unor instrumente muzicale şi anume instrumentele de percuţie.
Instrumentele muzicale de percuţie pot spune că sunt cele mai vechi apărute chiar dacă documentele atestă că cel mai vechi instrument muzical descoperit este un fluier care datează de acum 35000 ani descoperit în Germania.
Lovirea ritmică a două pietre, lemne sau oase putea fi mai la îndemână oamenilor primitivi. De aceea spun că instrumentele de percuţie cele mai simple puteau fi culese din natură (fără a face prea multe intervenţii asupra lor), cu scopul de a le folosi pentru producerea unor sunete, vibraţii ce acompaniau dansul, diferite ritualuri şi îndemnul la luptă sau vânătoare.

Instrumentele de percuţie se împart în mai multe categorii:
Instrumente ce produc sunete cu ajutorul propriei materii (idiofone) şi din această categorie fac parte instrumente ca:
- Clavele - două beţe din lemn de diferite esenţe ce produc sunete prin lovire între ele.
- Castanietele sunt două plăcuţe din lemn, os, fildeş sau plastic de forma rotundă sau ovală prinse între ele ca o scoică şi produc sunetele prin loviri ritmice repetate cu ajutorul degetelor.
- Maracasul este un instrument de percuţie construit la început din nuci de cocos ce conţineau grăunţe, orez sau nisip producând sunet prin scuturare ritmică, iar acum se construieşte din diferite materiale: lemn, plastic, metal sub diferite forme (ou, cilindru, nucă şi altele), cu mâner sau fără. La construcţia lui se presupune că s-au inspirat de la fructele uscate cu coaja tare ce avea sâmburi uscaţi înăuntru şi zornăiau.
- Wood-block-ul este tot un instrument de percuţie dintr-o bucată de lemn scobită sau nu ce se numeşte rezonator în care se bate cu un băţ tot de lemn. Acum se mai construieşte şi din plastic.

Mai târziu după apariţia metalelor au apărut şi instrumente din metal tot din această categorie.
- Gongul este un instrument de percuţie originar din Asia de forma unui disc de diferite mărimi din aliaj de cupru sau alamă ce stă suspendat de un cadru şi produce un sunet puternic şi susţinut prin lovire cu un băţ special ce are la un capăt material textil sau piele.
- Talgerele sau cinelele sunt instrumente ce au ca strămoş gongul dar sunt mult mai subţiri şi se folosesc fie câte două la fanfare sau capace fus-cinel fie câte unul suspendate pe o tijă-stativ din metal în componenţa seturilor de tobe (baterie).

După ce oamenii primitivi au început să întindă la uscat pieile animalelor vânate peste scorburi sau buturi găunoase şi-au dat seama de rezonanţa pe care o pot produce acestea întinse deasupra unor trunchiuri scobite, şi aşa au început să apară instrumente de percuţie cu sau din membrane, piei de animale.
Instrumente de percuţie membranofone categorie din care fac parte următoarele instrumente:
- Toba este un instrument de percuţie cu o membrană sau două (faţă-spate sau de bătaie şi de rezonanţă). Toba poate fi de mai multe mărimi de la toba mică până la tobe de 2m,
În funcţie de tradiţiile diferitelor culturi tobele au luat forme, denumiri, mărimi şi utilizări diferite.
toba mare şi toba mică (premierul) se folosesc şi în orchestrele simfonice sau în seturi de tobe.
- Timpanul este un instrument de percuţie acordabil cu o cutie de rezonanţă de forma unei emisfere (tuci mare) din metal ce stă sprijinit pe picioare deasupra căruia sta întinsă o membrană ce se poate acorda cu ajutorul unei pedale ce se află sub cutia de rezonanţă. Sunetul este produs prin lovirea membranei cu nişte beţe speciale care au capetele acoperite cu o pâslă.
- Toom-toom-urile sunt două tobe mici de mărimi diferite neamortizate, acordate diferit cu o membrană sau două ce pot fi folosite şi separat sau împreună cu alte tobe în seturile de tobe.
- Bongo sau bongos-uri sunt două sau trei tobe mici din lemn de diametre diferite cu câte o membrană, sunetul este produs prin lovirea cu degetele în membrane cu o tehnică specială.
Alte instrumente înrudite cu tobele sunt: djembe, darbuka sau darabana, congasurile, timbalele, rototoom-urile, tabla şi multe altele.

Odată cu evoluţia muzicii au apărut instrumentele de percuţie melofone, acordabile şi pe care se pot cânta melodii. Ele pot fi cu înălţime definită şi nedefinită şi acestea din urmă sunt cele din familia clopotelor.
Din categoria instrumentelor melofone cu înălţime definită fac parte instrumentele ce produc sunete prin lovirea unor placi tuburi bare sau corzi:
- Xilofonul instrument de percuţie construit din plăcuţe de lemn
(sau alte materiale), aşezate pe un suport, acordate pentru fiecare notă muzicală în care se loveşte cu două beţe, ciocanele tot din lemn, plastic sau metal.
- Glockenspiel este un fel de xilofon mai mic, cu plăcuţe de metal care scoate sunete ca de clopoţei
- Marimbafonul şi vibrafonul sunt asemănătoare xilofonului dar cu tuburi de rezonanţă sub fiecare plăcuţă.
- Celesta, clavecinul, pianul, ţambalul, santurn-ul, koto şi multe altele fac parte din această categorie dar despre ele vom vorbi în alt episod, deoarece trebuie o abordare mai largă.

Un instrument de percuţie foarte vechi, deosebit de interesant mai ales că probabil la construcţia lui au fost inspiraţi de arcul şi săgeata de vânătoare, este instrumentul numit berimbau şi se foloseşte şi astăzi în muzica capoeira o artă braziliană ce îmbină la un loc muzică, dans, jocuri, pantomima, elemente de arte marţiale, acrobaţii.
Berimbaul se găseşte în trei mărimi şi este construit dintr-un băţ sub formă de arc având drept coardă o sârmă în care se loveşte ritmic cu un alt băţ şi arcul are lipit de el o cutie de rezonanţă dintr-un dovleac uscat care prin lipirea de stomac şi depărtare scoate nişte sunete foarte interesante inimitabile. Pentru schimbarea tonalităţii sunetului cu mâna care se ţine arcul se împinge în coardă arcului cu o piatră. Pentru a mări paleta sonoră de mâna cu care se loveşte se mai agaţă un coşuleţ mic împletit în care se află pietricele şi la mişcarea mâinii zornăie la fiecare lovitură. Sunetul are o vibraţie deosebit de pătrunzătoare.

Sperând că v-au făcut plăcere aceste rânduri vă aşteptam să vizitaţi magazinul de instrumente muzicale Lydaly Muzical din Piteşti unde puteţi afla şi alte lucruri interesante despre instrumentele muzicale, iar în numărul următor al revistei vor fi prezentate şi alte lucruri interesante ce vă vor capta sigur atenţia.

Dan Oprescu.

Instrumentele muzicale de suflat sunt acele instrumente ce scot sunete prin împingerea unei coloane de aer, efectiv instrumentistul suflă în instrument.
Ele pot fi împărţite în mai multe categorii după materialul din care sunt confecţionate,
Lemn, metal sau altele; după modul de producere al sunetului cu muştiuc, cu ancie simplă sau dublă etc. Pentru a nu plictisi o să dăm doar câteva exemple:

Cele mai vechi în ordinea apariţiei sunt fluierul şi flautul. Sunt de forma unui cilindru, gol pe dinăuntru, cu un orificiu (ambujura) pe unde se suflă şi mai multe orificii care prin astuparea sau eliberarea lor cu degetele produc sunete de diferite înălţimi. Mai târziu la flaut şi la blockflote sau adăugat şi clape care cu ajutorul unor pârghii astupă mai multe orificii ceea ce a dus la înmulţirea notelor muzicale şi implicit a paletei sonore.

Instrumente cu ancie.
Ancia este o lamă mică din lemn, trestie, metal sau plastic care fixată pe muştiucul unui instrument poate produce sunete. Sunetele produse de ancie sunt modificate în înălţime de astuparea sau eliberarea unor orificii cu ajutorul clapelor fixate pe instrument. La instrumentele cu ancie simplă ancia stă pe buza inferioară care la rândul ei stă bine întinsă pe dantură. Din categoria aceasta fac parte clarinetul, taragotul şi saxofonul.
Instrumentele cu ancie dublă sunt oboiul, cornul englez, fagotul şi altele.
Cele două lamele (ancii) din lemn sau trestie stau fixate faţă în faţă pe un tub de metal care are la capăt un suport ce se fixează la capătul superior al instrumentului, sunetul fiind controlat de buzele instrumentistului şi de coloana de aer ce trece printre ancii. La fel ca la instrumentele cu ancie simplă sunetul este prelucrat cu ajutorul clapelor. Având un timbru al sunetului inegalabil instrumentele cu ancie dublă sunt nelipsite din orchestre, oboiul fiind cel care dă tonul pentru acordarea celorlalte instrumente din orchestrele simfonice.

Alămurile sunt categoria de instrumente făcute din alamă sau din alte metale. La aceste instrumente sunetul este produs printru suflu puternic de buzele instrumentistului care fixate bine pe un muştiuc prin vibraţie eliberează coloana de aer din plămâni.
Aceste instrumente pot avea culisă, cele din familia trombonului, la care sunetul este prelucrat de această culisă care lungeşte tubul sonor al instrumentului; cu pistoane cele din familia trompetei la care sunetul este prelucrat de 3 sau mai multe pistoane; cu ventile sau ventile rotative; cu clape etc. Din această categorie mai fac parte: tuba, eufoniul, fligornul, goarna şi altele.
Alt instrument de suflat este cimpoiul care este prevăzut cu un rezervor de aer (burduf) care se umflă în prealabil. Alte instrumente de suflat: naiul, ocarina, cavalul, shakuhachi, muzicuţă şi multe altele.

Tot din categoria instrumentelor de suflat fac parte instrumentele de suflat complexe:
Orga este un instrument cu mai multe claviaturi ca la pian care acţionează nişte mecanisme care la rândul lor eliberează o coloană de aer produsă mecanic în nişte tuburi de forma unor fluiere de la mărimi mici la mărimi impresionante. Orgile sunt prevăzute şi cu pedaliere, nişte claviaturi mari acţionate de picioare care sunt destinate sunetelor foarte grave.

Vuvuzela instrument muzical sau instrument de făcut zgomot?
Vuvuzela a apărut în urmă cu un an ca accesoriu pentru suporterii şi spectatorii meciurilor de fotbal din Africa şi în special Africa de Sud.
Arată ca o goarnă, trompetă lungă de 60cm până la 1m şi provoacă numai neplăceri şi dureri de cap, nefiind folosită de instrumentişti ci îndeosebi de amatori, scoate un zgomot ca o turmă uriaşă de elefanţi sau un roi imens de albine.
Cei care au reuşit să urmărească campionatul mondial de fotbal din Africa de Sud au aflat că vuvuzela este cel mai mare coşmar al telespectatorilor şi cel mai mare duşman al jucătorilor de fotbal.
Neavând nimic comun cu instrumentele muzicale decât prin aspectul ei, ne oprim aici şi sperăm că veţi urmări relatările despre instrumentele muzicale din numerele următoare ale revistei. Vă aşteptam să vizitaţi magazinul de instrumente muzicale Lydaly Muzical din Piteşti unde veţi putea găsi multe instrumente muzicale si afla lucruri interesante.

Dan Oprescu.

Instrumentele muzicale cu coarde sau cordofone au apărut din cele mai vechi timpuri fiind confecţionate dintr-o cutie de rezonanţă din lemn şi un grup de coarde care stau întinse deasupra sau în interiorul ei. La început coardele erau confecţionate din intestine de animal iar mai târziu din metal sau nailon.
Instrumentele cu coarde se împart în trei mari categorii după modul de producere al sunetului:
Instrumente cu coarde ciupite - sunetul este produs prin ciupirea cozilor cu degetele, cu pană sau cu diferite dispozitive (mecanisme) care sunt la rândul lor acţionate de o claviatură asemănătoare pianului.
Din categoria instrumentelor ciupite cu degetele sau cu pană fac parte următoarele instrumente: Chitara, mandolina, uculele, banjo, bouzouki, harpă, sitar, cobza, lăuta, lira, vihuela, shaminsen, koto, havaiana şi multe altele.
Chitara este unul din cele mai cunoscute instrumente din această categorie şi poate fi folosită în multe genuri muzicale de la folclor, blues, jazz, country, rock, pop, folk, flamenco, până la muzică clasică, poate folosi corzi de nailon sau din metal. Chitara se împarte în mai multe subcategorii cum ar fi: chitară bass, chitară electrică, chitară acustică, chitară electroacustică, chitară clasică şi alte instrumente derivate din chitară.
Din categoria instrumentelor cu coarde ciupite cu ajutorul mecanismelor fac parte următoarele instrumente: spineta, virginalul şi clavecinul, care este considerat strămoş al pianului deoarece foloseşte şi o claviatură care acţionează un mecanism ce ciupeşte corzile întinse într-o cutie de rezonanţă.
Instrumentele muzicale cu coarde lovite - sunetul este produs de ciocanele din lemn îmbrăcate în pâsla care lovesc corzile cu ajutorul unui mecanism şi al unei claviaturi în cazul pianului sau sunt mânuite de instrumentist în cazul ţambalului.
Ţambalul şi pianul fac parte din această categorie dar şi din categoria instrumentelor de percuţie melofone deoarece sunetul este produs prin lovire.
Instrumentele cu coarde frecate - sunetul este produs prin frecarea coardelor cu un arcuş sau mai rar cu ajutorul unui mecanism.
Această categorie foloseşte o tehnică mai avansată de construcţie şi de interpretare decât categoriile prezentate, instrumentele din această categorie au un sunet mai puternic şi mai expresiv. Arcuşul este o baghetă din lemn care are întins între cele două capete păr din coadă de cal prins la unul din capete de un mecanism de întindere.
Din această categorie fac parte următoarele instrumente: vioara, viola, violoncelul, contrabasul şi instrumente mai vechi cum ar fi viola d’amore, viola da braccio şi viola da gamba.
Un instrument muzical, la care sunetul este produs prin frecarea coardelor cu ajutorul unui mecanism asemănător cu o roată, acţionat de o manivelă şi a fost folosit de trubaduri încă din sec. XII este viela sau viela cu roata.
Pentru mai multe detalii despre instrumentele muzicale vă invităm să vizitaţi magazinul de instrumente muzicale Lydaly Muzical din Piteşti unde vă stăm la dispoziţie cu explicaţiile necesare şi
asistenţă tehnică.

Dan Oprescu.

Pianul este un instrument muzical foarte complex dotat cu o cutie de rezonanţă din lemn în interiorul căreia sunt întinse corzile pe un cadru din fontă acoperit cu pulbere de bronz.

Corzile pianului sunt din oţel iar pentru sunetele grave sunt înfăşurate cu sârmă de bronz, fiind poziţionate începând de la cele mai grave note câte una, două sau mai multe corzi pentru fiecare notă. Pianul are deasemenea o claviatură din lemn acoperită cu fildeş, abanos, sau alte materiale.

Claviatura are o întindere în general de şapte octave, o octavă cuprinzând 12 note muzicale (semitonuri cromatic suitor). Pentru fiecare notă naturală există o clapă albă iar pentru notele alterate exemplu do#, re b, clapele sunt negre.

Clapele acţionează la rândul lor o serie de pârghii care împing nişte ciocanele din lemn acoperite cu pâslă ce lovesc cu precizie corzile ce intră în vibraţie producând sunetele atât de clare ale pianului.

Spuneam că mecanica este foarte complexă deoarece permite instrumentistului să acţioneze clapele în aşa fel încât sunetele pot fi scurte sau lungi iar intonaţia să aibă o paletă foarte largă de nuanţe muzicale. Instrumentistul mai poate controla sunetele şi cu ajutorul celor trei pedale care au funcţii diferite de susţinere, estompare sau scurtare a sunetului.

Cutia de rezonanţă este aşezată pe trei picioare din lemn, pianul fiind cu coada scurtă, medie sau lungă.

Sunetul pianului are o calitate superioară cu cât coada este mai lungă. La pianele cu coadă lungă cutia de rezonanţă este mai mare iar corzile sunt mai lungi de aceea sunetele au şi ele mai multe armonice, timbrul este diferit şi calitatea sunetului este superioară.

Pianina are claviatura ca la pian dar cutia de rezonanţă şi placa sunt aşezate vertical. La fel ca la pian cu cât pianina este mai înaltă sunetul este de o calitate superioară cu precizarea că pentru calitatea sunetului un rol important îl are calitatea materialelor de construcţie.


Pianul în forma pe care o cunoaştem astăzi apare la începutul secolului XVIII.

Începând cu anul 1920 apare pianul electric sau electro-mecanic. Claviatura şi mecanica sunt la fel cu cele ale pianului doar că ciocănelele lovesc în loc de corzi în nişte plăcute metalice sunetul este apoi preluat de nişte doze electro-magnetice şi transformat în semnal electronic.

Pianul digital sau electronic este un instrument modern la care sunetul este produs în totalitate electronic. Pianele digitale moderne au o claviatură care imită foarte bine claviatura unui pian acustic având mai multe trepte de dinamică a clapelor pentru a da senzaţia că te afli în faţa unui pian tradiţional. Ele sunt dotate cu o memorie internă unde se afla stocate sunete ce au fost în prealabil imprimate de la diferite piane acustice iar apoi prelucrate electronic şi atribuite fiecărei clape. Numărul maxim de note ce pot fi cântate simultan se numeşte polifonie. Polifonia poate fi diferită în funcţie de calitatea pianului digital.


Calitatea sunetului este dată şi de sistemul cât mai performant de amplificare a sunetului.

Aprecierea unui pian digital de către un instrumentist profesionist este dată în primul rând pentru o claviatură cu mecanică cât mai aproape de un pian acustic de un sunet bun cu multe trepte de dinamică pentru interpretarea tuturor nuanţelor dintr-o partitură muzicală.

Pianele digitale au avantajul că sunt de dimensiuni reduse şi pot fi mutate uşor dintr-un loc în altul, deasemenea nu au nevoie de acordaj după folosire îndelungată şi se întreţin uşor.

Mai nou au apărut şi piane digitale cu coada.

Principalii producători de piane digitale sunt: Roland, Casio, Korg, Yamaha, Kawai şi alţii.

Pentru a afla mai multe lucruri despre piane şi alte instrumente muzicale vă invităm să vizitaţi magazinul de instrumente muzicale

Lydaly Muzical din Piteşti.

Dan Oprescu.

Vioara este instrumentul muzical supranumit de multe persoane regina instrumentelor muzicale deoarece are un sunet cristalin plin de expresivitate si frumusete
Vioara face parte din categoria instrumentelor muzicale cu coarde sau cordofone cu sunet produs prin frecare.Stramosi ai viorii au aparut cu mii de ani in urma in India,China si tarile arabe iar mai tarziu in Europa.Primul instrument cu coarde si arcus se numea ravanastron.Alti stramosi ai viorii au fost viola da gamba si viola da braccio.
Prima vioara in forma pe care o cunoastem astazi a fost construita potrivit documentelor in anul 1555 de catre Andreea Amatti in nordul Italiei,iar cea mai veche  vioara care exista si astazi apartine aceluiasi constructor,dateaza din anul 1564 si face parte dintr-un lot de 24 viori comandate de regele Carol IX al Frantei(Wikipedia).
Vioara este compusa din:
-cutia de rezonanta formata din fata,spate,eclisele laterale ce unesc fata de spate si bara de rezonanta numita popic.
-gatul format din cap sub forma de melc in prelungirea caruia sunt fixate cuiele pt.prinderea si intinderea corzilor,gatul propriuzis pe care se afla pragusul de sprijin pt.corzi si limba viorii.
-parti independente cum ar fi calusul peste care trec corzile si care transmite vibratia acestora catre cutia de rezonanta,coardele,cordarul prins in cuiul de sprijn aflat in eclisa spate a viorii,barbia si contrabarbia.
Arcusul viorii este format din:
-bagheta
-garnitura de par din coada de cal
-scaunul sau capra care are un dispozitiv mecanic ce intinde parul cu ajutorul unui surub
Parul de cal este frecat cu sacaz sau colofonium inainte de a trece cu arcusul peste corzile viorii.
Viorile se construiesc din diferite esente de lemn,dar cel mai greu de gasit este lemnul pentru spatele viorii care de obicei provine dintr-un copac ce are o rezonanta speciala numit paltin cret.
Copacii din care se vor construi viori sunt alesi chiar de lutieri si se taie in lunile noembrie-decembrie iar apoi sunt uscati timp de minimum 7ani, pt.viori foarte bune 15 ani.Atat trebuie sa astepte constructorul pt. a avea materialul necesar construirii unei viori cu un sunet foarte bun.
Daca lemnul este uscat mai putin sunetul va fi infundat.
Fata viorii se construieste din lemn de conifere de obicei molid,se decupeaza cele doua f-uri care au un rol important in sunetul final al viorii dar un rol foarte important il are popicul care trebuie asezat intr-o anumita pozitie si de el depinde calitatea sunetului.
Cheile(cuiele),limba,cordarul si barbia se fac de obicei din abanos sau palisandru.
Alte instrumente inrudite cu vioara sunt viola,violoncelul si contrabasul.
Cei mai buni lutieri din tara noastra au fost si sunt in Transilvania si tot acolo se afla cel mai bun lemn pt. construirea viorilor.
Cel mai renumit constructor de viori a fost Antonio Stradivarius elevul lui Niccolo Amati care dorind sa atinga perfectiunea lucra la confectionarea unei viori un an.
El a trait in Cremona – Italia iar viorile lui valoreaza acum o avere.
Pentru mai multe detalii despre instrumentele muzicale va invitam sa vizitati magazinul de instrumente muzicale Lydaly Muzical din Pitesti unde va stam la dispozitie cu explicatiile necesare si asistenta tehnica.

Dan Oprescu.

Chitara este unul din cele mai cunoscute şi mai folosite instrumente muzicale din categoria instrumentelor muzicale cu coarde ciupite.
Chitara este folosită atât de amatori cât şi de profesionişti, de copii şi de vârstnici în interpretarea multor genuri muzicale de la folclor, blues, jazz, country, rock, pop,
flamenco până la muzica clasică.
Chitara se împarte în mai multe categorii:
-Chitara acustică sau western cu corzi de metal
-Chitara clasică cu corzi de nylon
-Chitara electroacustică
-Chitara electroclasică
-Chitara electrică
-Chitara bass (electric sau acustic)
Chitara este compusă din următoarele părţi:
-Capul chitarei care este dotat cu mecanisme şi chei de acordare, cheile fiind dispuse de o parte şi de alta sau pe o singură parte în linie mai ales la modelele Fender.
-Gâtul chitarei care cuprinde un prăgus ce distanţează şi sprijină coardele, limba chitarei sau testiera (ce se întinde şi pe corpul chitarei), pe care sunt fixate tastele din metal, fiecare tastă reprezentând un semiton.
-Corpul chitarei de forma cifrei 8 care este şi cutia de rezonanţă. Corpul este compus din tablia spate, tablia faţă cu o decupatură circulară numită rozetă şi lateralele ce unesc faţa de spate numite eclise. Pe corpul chitarei se mai află cordarul şi căluşul.
-Coardele
Chitara acustică sau western are 6 coarde din metal, oţel primele 2 şi oţel înfăşurat cu bronz sau fosfor-bronz următoarele 4.
Acordajul standard pentru chitara cu 6 corzi este următorul:
Coarda 1 - MI(E)-329,6 HZ
Coarda 2 - SI (B)- 246,9HZ
Coarda 3-SOL(G)-196,0HZ
Coarda 4-RE  (D)-146,8HZ
Coarda 5-LA  (A)-110,0HZ
Coarda 6-MI  (E)-82,4HZ
Coarda 6 MI este cea mai groasă şi este cu 2 octave mai jos decât prima coardă.
Chitara clasică este o chitară acustică cu gâtul mai lat şi cutia de rezonanţă mai mică iar coardele sunt din nylon primele 3, iar următoarele 3 din nylon înfăşurat cu metal.
Chitara electroacustică şi chitară electroclasică sunt chitare obişnuite dar care au montat în corpul chitarei un transducer (microfon) sau doza electromagnetică şi de regula un egalizor, sunetul putând fi preluat de un amplificator.
Chitara electrică este o chitară fără cutie de rezonanţă dar care are montate pe corpul chitarei 1,2 sau 3 doze electromagnetice ce preiau vibraţiile coardelor şi cu ajutorul unui amplificator sunt transformate în sunete puternice. Pentru a lărgi paleta timbrului sonor s-au inventat multe pedale de efect sau multiefecte ce sunt montate înainte de intrarea semnalului în amplificator cum ar fi: chorus, distorsion,
overdrive, wah-wah, flanger, tremolo, equalizer, delay, compression-sustainer, rotary,
reverb şi multe altele ce pot fi folosite înseriate sau separat.
Chitara bass este o chitară electrică cu 4, 5 sau 6 coarde mult mai groase decât la chitara electrică.
Acordajul standard pentru chitara electrică bass cu 4 corzi este următorul:
Coarda 1 SOL (G)-98,0HZ;
Coarda 2 RE (D)73, 4HZ;
Coarda 3 LA (A)-55,0HZ şi
Ccoarda 4 MI (E)-41, 2HZ.
Chitara bass poate fi şi acustică, cu cutie de rezonanţă sau electro-acustică.
Chitare care ies din categoria standard sunt chitarele cu mai multe cozi cum ar fi chitara rusească cu 7 corzi, chitarele bass cu 5, 6, 7 sau 8 corzi, chitarele fără taste sau fretless, chitară cu 12 coarde sau double six şi multe altele.
Pentru mai multe detalii despre instrumentele muzicale vă invităm să vizitaţi magazinul de instrumente muzicale Lydaly Muzical din Piteşti, str. Smeurei (Rahovei) unde vă stăm la dispoziţie cu explicaţiile necesare şi asistenţă tehnică.

Dan Oprescu.

Clarinetul este este un instrument de suflat din lemn ce are un sunet clar puternic si patrunzator,face parte din categaria instrumentelor muzicale de suflat cu ancie simpla.
Corpul este cilindric din lemn,grenadil,abanos,fag sau foarte rar din argint sau alte metale.
Clarinetul se compune din mustiuc pe care este fixata ancia,butoias unde se mareste rezonanta,partea superioara,partea inferioara si palnia de forma conica.
Clarinetul este un instrument foarte vechi si se trage dintr-un fluier francez cu ancie numit chalumeau.
In anul 1812 renumitul clarinetist Ivan Muler construieste un clarinet cu 6 orificii si 13 clape cu pernute din piele.
Cel care a inventat un mecanism care putea permite obtinerea tuturor semitonurilor a fost Theobald Bohm
Clarinetul are o intindere foarte mare de aproape 4 octave
In secolul XVIII clarinetele se construiau in difarite tonalitati si marimi.
Astazi clarinetele cele mai folosite sunt in mi bemol,si bemol,mai rar in sol,la si do,basethornul in fa iar numarul clapelor este intre 16 si 18.
Familia clarinetului cuprinde:
-Clarinetul picolo in la bemol
-Clarinetul sopran in mi bemol,re,do.
-Clarinetul sopran in si bemol, la,sol.
-Corn de baset in fa
-Clarinetul alto  in mi bemol
-Clarinetul  bas in si bemol
-Clarinetul contraalto in mi bemol
-Clarinetul contrabas in si bemol
-Alte clarinete cu sunet si mai grav construite experimental
Clarinetele picolo si sopran sunt de forma cilindrica.
Prin adaugarea unui gat metalic in care se fixeaza mustiucul si a unei palnii intoarse tot din metal a aparut basethornul sau corn de baset in fa si se sprijinea pe o tija metalica.
Clarinetul alto in mi bemol are forma saxofonului de astazi doar ca pastreaza corpul clarinetului la dimensiuni mai mari fiind modificat cu un gat metalic de forma literei S intors si o palnie tot din metal ca la saxofon.
Aparitia unor clarinete din ce in ce mai mari (clarinetul bas,clarinetul contraalto si clarinetul contrabas) a largit paleta sonora a instrumentelor de suflat in orchestre.
Primul compozitor care a folosit in compozitiile sale clarinetul a fost Jean Philippe Rameau.
De la clasicismul vienez si pana in zilele noastre s-au scris lucrari pt. clarinet solist dar a fost introdus  in orchestrele simfonice si de camera
Dupa folosirea in muzica culta clarinetul a aparut in toate genurile muzicale de la jazz la pop-rock.
Saxofonul
Numele de saxofon vine de la cel care ainventat acest instrument Adolph Sax (de origine belgiana dar a trait in Franta) in anul 1840 si brevetat in 1846.
Desi este construit din alama nu face parte din categoria alamurilor el face parte din categoria instrumentelor de suflat din lemn deoarece foloseste aceeasi tehnica.
Saxofonul a aparut din dorinta de a imbunatati clarinetul bas dar s-a ajuns la inventarea unui nou instrument.
In muzica simfonica afost ignorat de majoritatea compozitorilor,fiind folosit in muzica militara mai mult iar apoi in toate genurile muzicale in deosebi in muzica de jazz .
Saxofonul are un timbru muzical deosebit si sunetul lui poate crea diferite stari emotionale de la plans pana la bucurie si extaz
Este compus din mustiuc cu ancie simpla,gat si corpul de forma curbata sau drept.
Familia saxofonului:
-Saxofonul soprillo un saxofon drept foarte mic
-Saxofonul sopranino in de forma curbata ca o lulea
-Saxofonul sopran (drept) in si bemol
-Saxofonul alto in mi bemol
-Saxofonul tenor in si bemol
-Saxofonul bariton in mi bemol
-Saxofonul bas
-Alte saxofoane mai mari construite experimental
Datorita unor interpreti de renume mondial saxofonul este acum unul din cele mai cautate instrumente.
Pentru mai multe detalii despre instrumentele muzicale va invitam sa vizitati magazinul de instrumente muzicale Lydaly Muzical din Pitesti str.Smeurei (Rahovei) unde va stam la dispozitie cu explicatiile necesare si asistenta tehnica.

Dan Oprescu.

În preajma sărbătorilor, cu ocazia zilelor de naştere sau onomastice, toată lumea caută diverse cadouri pt. cei dragi, dar puţini sunt aceia care se gândesc să dăruiască un instrument muzical, o jucărie muzicală sau o carte de cântece.
Cadoul ideal, care are un impact imediat este cadoul muzical.
Am întâlnit copii dar şi oameni mari care s-au apucat să înveţe muzică cu o bucurie şi pasiune de nedescris doar prin faptul că au primit cadou o chitară, o vioară, o muzicuţa, un nai, un fluier, un pian sau un alt instrument muzical.
Muzică este artă care poate deschide porţile inimilor şi poate face minuni.
Muzică te poate face să plângi, să te bucuri, să dansezi, să fii în culmea fericirii, te linişteşte atunci când eşti supărat, abătut sau trist, te face să simţi iubirea şi fericirea, bucuria şi tristeţea la un nivel emoţional ce nu-l poţi atinge decât prin muzică.
S-a dovedit în multe rânduri că muzică poate vindecă.
În prezenţa muzicii plantele şi legumele pot să crească şi să se dezvolte mai armonios.
Muzica poate naşte sentimente ce nimeni nu le-ar bănui.
Dăruirea unui instrument muzical cu ocazia unor sărbători poate să aducă multă bucurie, fericire şi poate deschide pasiunea pt.muzică atât celor mici cât şi celor mari.
Poţi cuceri inimile chiar şi acelora care nu ştiu să cânte oferindu-le un instrument muzical.
Oamenii s-au plictisit să ofere sau să primească cadouri banale de aceea acum când se apropie sărbătorile de iarnă este cea mai bună ocazie să va orientaţi în alegerea unui cadou muzical-cadoul ideal.
Iată câteva exemple de instrumente muzicale:
Chitară, mandolină, vioară, banjo, bouzouki, ukulele, flaut, clarinet, saxofon, oboi, fluier, nai, corn, trombon, acordeon, keyboard, orgă, pianină ,pian digital, violă, violoncel, contrabas, tobe, tobe electronice, rototoomuri, darabană, bongos, clopoţei, maracas, shaker, cabasa, tamburina, xilofon, blockflote, ocarină, trompetă etc.

Toate acestea şi multe altele le puteţi găsi la Lydaly Muzical.

Dan Oprescu.

Iarna este un anotimp special care, prin schimbarea totală a naturii a dat frâu creației.
Mulți compozitori și poeți au scris muzică și versuri despre iarnă, Antonio Vivaldi(1678-1741) este unul dintre ei. El a scris cele patru concerte (Primăvara,Vara,Toamna și Iarna) inspirate de cele patru anotimpuri. Antonio Vivaldi a adus elemente noi în tehnica compoziției pentru muzica concertantă din acea perioadă. Cele patru anotimpuri se ascultă cu mare plăcere și astăzi. Ascultând această muzică vei avea sentimentul că ești în acel anotimp chiar dacă în realitate te afli in altul. Iarna este concertul fulgilor de nea al frumuseții naturii acoperită de albul zăpezii. Iarna vin sărbătorile și odată cu ele multe genuri muzicale de iarnă de la colindele copiilor la cele  mai elaborate stiluri muzicale.
Iarna fără muzica și zăpadă nu are acel farmec deosebit ce te îndeamnă la visare, parcă te-ai afla în altă lume. Începând cu cântecele de iarnă pentru copii Săniuța fuge,Cum e iarna,Cântec de iarnă, Ninge ninge,Ține baba iarna sfat,Iarna vesela și multe altele, până la colindele atât de cunoscute, iarna este un anotimp în care se cântă și în același timp muzica insoțește și multe obiceiuri de iarnă.
Ce sunt colindele?
Colindele sunt niște cântece tradiționale specifice fiecărei zone și sunt strâns legate de obiceiul colindatului care a apărut din perioada precreștină.
La început colindele erau legate de diferitele ritualuri de urare pentru belșug, fertilitate, de alungare a spiritelor rele, dar astăzi predomină atmosfera sărbătorească de ceremonie, petrecere și urare.
Urările predomină în colindele iernii de astăzi. Colindele diferă foarte mult de la o zonă geografică la altă.
Colindele sunt interpretate în general de grupuri de colindători ce se acompaniază cu diferite instrumente muzicale (tobe,fluier,acordeon,chitara,cimpoi,instrumente de percuție sau alte instrumente)
Obiceiurile și tradițiile sărbătorilor de iarnă moștenite din cele mai vechi timpuri se practică și astăzi în cele mai variate și deosebite forme implicând  întreaga colectivitate inclusiv a copiilor.
Sărbătoarea Crăciunului aduce cu ea cele mai multe ritualuri și obiceiuri în toate țările lumii.
Iarna muzica pătrunde în casele și inimile tuturor aducând cu ea bucurie,fericire și liniște sufletească.

Toate acestea şi multe altele le puteţi găsi la Lydaly Muzical.

Dan Oprescu.

Iarna este un anotimp special care, prin schimbarea totală a naturii a dat frâu creației.
Mulți compozitori și poeți au scris muzică și versuri despre iarnă, Antonio Vivaldi(1678-1741) este unul dintre ei. El a scris cele patru concerte (Primăvara,Vara,Toamna și Iarna) inspirate de cele patru anotimpuri. Antonio Vivaldi a adus elemente noi în tehnica compoziției pentru muzica concertantă din acea perioadă. Cele patru anotimpuri se ascultă cu mare plăcere și astăzi. Ascultând această muzică vei avea sentimentul că ești în acel anotimp chiar dacă în realitate te afli in altul. Iarna este concertul fulgilor de nea al frumuseții naturii acoperită de albul zăpezii. Iarna vin sărbătorile și odată cu ele multe genuri muzicale de iarnă de la colindele copiilor la cele  mai elaborate stiluri muzicale.
Iarna fără muzica și zăpadă nu are acel farmec deosebit ce te îndeamnă la visare, parcă te-ai afla în altă lume. Începând cu cântecele de iarnă pentru copii Săniuța fuge,Cum e iarna,Cântec de iarnă, Ninge ninge,Ține baba iarna sfat,Iarna vesela și multe altele, până la colindele atât de cunoscute, iarna este un anotimp în care se cântă și în același timp muzica insoțește și multe obiceiuri de iarnă.
Ce sunt colindele?
Colindele sunt niște cântece tradiționale specifice fiecărei zone și sunt strâns legate de obiceiul colindatului care a apărut din perioada precreștină.
La început colindele erau legate de diferitele ritualuri de urare pentru belșug, fertilitate, de alungare a spiritelor rele, dar astăzi predomină atmosfera sărbătorească de ceremonie, petrecere și urare. 
Urările predomină în colindele iernii de astăzi. Colindele diferă foarte mult de la o zonă geografică la altă. 
Colindele sunt interpretate în general de grupuri de colindători ce se acompaniază cu diferite instrumente muzicale (tobe,fluier,acordeon,chitara,cimpoi,instrumente de percuție sau alte instrumente)
Obiceiurile și tradițiile sărbătorilor de iarnă moștenite din cele mai vechi timpuri se practică și astăzi în cele mai variate și deosebite forme implicând  întreaga colectivitate inclusiv a copiilor.
Sărbătoarea Crăciunului aduce cu ea cele mai multe ritualuri și obiceiuri în toate țările lumii.
Iarna muzica pătrunde în casele și inimile tuturor aducând cu ea bucurie,fericire și liniște sufletească.

Dan Oprescu.

Ancia dublă este formată din două lamele (ancii)din trestie sau din alte materiale ce stau aşezate faţă în faţă pe un tub din metal şi se fixează în capătul superior al instrumentului muzical de suflat.Sunetul este controlat de instrumentist prin presiunea exercitată asupra anciilor de buzele instrumentistului şi prin coloana de aer ce trece printre ancii, făcându-le să vibreze.Oboiul este un instrument din lemn cu accie dublă ce are un timbru muzical deosebit şi inegalabil.Oboiul este instrumentul muzical ce dă tonul pentru acordajul orchestrelor simfonice şi de cameră.După sunetul dat de oboi se acordează toate celelalte instrumente din orchestră.Oboiul este de  formă conică, construit din lemn şi este prevăzut cu un sistem mecanic cu clape ce acţionează multe pârghii ajutând astfel la astuparea şi eliberarea tuturor orificiilor pentru o scară muzicală de trei octave.Originea instrumentului este foarte veche dar avea o întindere mult mai mică.Odată cu descoperirile mecanice moderne pentru instrumentele de suflat, s-auadus îmbunătăţiri ce au dus la realizarea oboiului modern care are multe posibilităţi de interpretare.Oboiul este folosit în interpretarea multor genuri muzicale, dar cel mai cunoscut este în muzica de cameră sau simfonică.Din familia oboiului fac parte mai multe instrumente dar cel mai cunoscut este cornul englez.Cornul englez:denumirea te duce cu gândul la un astfel de instrument, el este asemănător oboiului, mult mai mare şi este prevăzut în partea de jos cu o pâlnie în formă de pară.Ancia dublă este puţin curbată şi acordajul este cu o cvintă perfectă mai jos decât oboiul.Sunetul este mai grav şi puternic.Fagotul este un alt instrument muzical cu ancie dublă foarte cunoscut şi folosit în orchestre încă din perioada barocului şi până astăzi.Fagotul este construit din lemn şi are forma unui tub cilindric de peste 2 metri.Tubul principal este dublat de un al doilea tub mai mic care la rândul lui are în prelungire un tub metalic îndoit în care se fixează ancia.Fagotul este acordat în do, iar sunetul lui este grav şi puternic. Fagotul are, la fel ca oboiul, un sistem mecanic de clape pentru o paletă sonoră largă.Contrafagotul şi subcontrafagotul sunt instrumente mult mai mari decât fagotul, asemănătoare acestuia, dar cu sunet foarte grav încât nu mă pot abţine să nu vă povestesc o întâmplare comică:La repetiţia unei orchestre simfonice dirijorul deranjat de ceva opreşte şi spune:-Contrafagotul, cântă te rog nota do!Se aude un sunet foarte grav ca un zbârnâit.Dirijorul se adresează din nou instrumentistului:-Te rog cântă acum do diez!Se aude un sunet la fel de grav şi nedefinit.Dirijorul extrem de iritat spune:Cântă ce vrei!!!

Dan Oprescu.

Acordeonul este un instrument muzical construit manual constând din doua pãrţi distincte, partea mâinii stângi şi partea mâinii drepte unite între ele de un burduf. Sunetul se produce prin tragerea sau împingerea burdufului ce creazã o coloanã de aercare face sã vibreze lamele, muzicuţele metalice (ca lamuzicuţele de gurã) ce sunt aşezate în interior câte una pentru fiecare notã muzicalã. Partea mâinii stângi este o încãpere deforma unei cutii dreptunghiulare, pe care sunt aşezate butoanele sau başii ce deschid orificiile pentru reproducerea sunetelor grave. În interiorul acestei cutii se aflã mecanismele, pârghiile metalice ce leagã butoanele de clapetele ce deschid orificiile specifice fiecãrei note. Tot aici se aflã scaunele muzicuţelor, suporţi de forma unor cutii, blocuri trapezoidale pe care sunt dispuse de o parte şi de alta muzicuţele iar la baza acestor suporţi sunt orificiile (gurile de aer). Partea mâinii drepte are în prelungirea sa clapele (claviatura) sau butoanele dupã caz destinate sunetelor înalte.La fel ca la partea mâinii stângi aici se aflã mecanismele şi suporţii cu muzicuţe.Primele acordeoane au apãrut la începutul anilor 1800-1810 şi aveau 10 butoane melodice şi 2 butoane la partea de bas.Primele instrumente asemãnatoare acordeonului se numeau physarmonyka, concertina, handharmonika şi altele.Acordeoanele se construiesc fie cu claviaturã ca la pian şi se numesc piano-acordeon, fie cu butoane. Cele mai renumite acordeoane sunt cele italiene şi cele germane dar acum se construiesc peste tot în lume.Pentru o paletã mai largã de tonuri (timbre) se adaugã registre mai multe, sau mai multe muzicuţe pentru aceeaşi notã.Acordeonul este folosit în toate genurile muzicale de la muzică simfonicã la jazz.

Dan Oprescu.

Alămurile, cum mai sunt numite instrumentele de suflat din alamă de către instrumentiști sau dirijori, sunt instrumente de suflat la care sunetul este produs prin suflu cu buzele așezate pe un muştiuc sau în interiorul acestuia numit şi ambușură. Alămurile sunt categoria de instrumente făcute din alamă sau din alte metale.  La aceste instrumente sunetul este deosebit de puternic, pătrunzător şi este produs prin suflu puternic de buzele instrumentistului, care fixate bine pe muştiuc prin vibraţie eliberează coloana de aer din plămâni. Aceste instrumente pot avea culisă, cele din familia trombonului, la care sunetul este prelucrat de această culisă ce lungeşte tubul sonor al instrumentului; pistoane cele din familia trompetei la care sunetul este prelucrat de 3 sau mai multe pistoane;  ventile sau ventile rotative;  clape etc. Trompeta este unul din cele mai vechi instrumente şi este construită dintr-un tub de alamă îndoit de doua ori. La un capăt se fixează muştiucul iar la celălalt se află o pâlnie tot din alamă. Trompeta are trei pistoane sau clape cu ventil rotativ care prelucrează sunetul direcţionând-ul pe un traseu mai scurt sau mai lung în funcţie de înalţimea notei. Deşi are numai trei pistoane sau clape trompeta are o întindere de peste două octave în funcţie de posibilităţiile instrumentistului.Trompetele sunt acordate în la,si bemol,do şi re.Cea mai folosită trompetă este trompeta acordată în si bemol.Toate sunetele sună mai jos cu o secundă mare adică un ton. Sunetul do al trompetei va suna si bemol, partiturile pentru trompetă se scriu deci cu un ton mai sus.Trompeta este cunoscută din antichitate dar în forma de astăzi cu pistoane a apărut după anul 1820. Trompeta este folosită în toate genurile muzicale,de la muzica clasică la muzica de jazz. Datorita unor mari instrumentişti ca Dizzie Gillespie sau Luis Armstrong trompeta a devenit nelipsită din muzica de jazz.Tehnica acestor instrumentişti era inimaginabilă,ei reuşind să execute la trompetă fraze muzicale şi improvizații cu viteză şi un stil interpretativ nemaiântâlnit. Trompeta este folosită şi în muzica populară românească mai ales în centrul şinordul Moldovei. Un instrumentist celebru a fost Constantin Gherghina,care alături de alţi mari artişti a făcut cunoscut folclorul româneasc peste hotare uimind auditoriul cu tehnica sa interpretativă deosebită.

Dan Oprescu.

Fluierul este un instrument muzical foarte cunoscut şi foarte răspândit  în întreaga lume. Fluierul se construia din diferite materiale cum ar fi bambusul,lemnul de diferite esenţe,lut,metale sau din os. Dupa unii cercetători fluierul ar avea o vechime de 7000 ani,dar o echipă de cercetători germani au publicat detalii despre trei fluiere descoperite într-o peșteră din sud-vestul Germaniei care ar avea o vechime de peste 40000 de ani.Fluierele ,foarte bine conservate erau construite din os şi aveau cinci găuri. Echipa germană susţine că numărul instrumentelor decoperite din această perioadă ar fi ajuns la opt şisunt confecţionate, patru din fildeş de mamut şi alte patru din oase de păsări. Acesta dovedeşte că primii oameni moderni din Europa de acum 35000-40000 de ani aveau deja o cultură muzicală. Ei ar fi rezistat neanderthalienilor datorită unor reţele sociale create pe baza culturii şi a muzicii. Fluierul a fost folosit din cele mai vechi timpuri iar apariţia lui pe toate continentele a dat naştere multor legende. Fluierele diferitelor popoare diferă foarte mult între ele datorită materialelor din care sunt construite şi numărului de găuri care presupune executarea notelor muzicale într-o combinaţie diferită. Se presupune că primii constructori de fluiere ar fi fost păstorii. Fluierul a fost folosit în toate genurile şi culturile muzicale ale popoarelor datorită forţei de expresie şi simplitaţii în construcţie. Trilurile şi mordentele se pot executa cu rapiditate iar fluierul poate imita cântecele păsărilor. Fluierul este foarte folosit din vechime şi în folclorul românesc el fiind construit în special din lemn de diferite esenţe. Există foarte mulţi constructori de instrumente populare şi chiar şcoli unde se mai învaţă fluierul,datorită unor profesori talentaţi şi cu har, dar din păcate din ce în ce mai puţini. O carte intitulată "Fluierul la români" şi pe care din păcate nu am citit-o este scrisă de profesorul şi constructorul de instrumente populare Traian Ciuculescu din jud. Argeş. Unul dintre cei mai buni instrumentişti la fluiere este deasemenea din Argeş şi se numeşte Ion Ionescu. Sunetul fluierului v-a dăinui peste ani datorită timbrului muzical inegalabil.

Dan Oprescu.

Naiul este un instrument muzical de suflat alcatuit din mai multe tuburi de dimensiuni diferite, a?ezate unul lânga celalalt sub diferite forme care difera de la un popor la altul.
 Naiul se construia la început din trestie sau bambus iar mai târziu din lemn de diferite esen?e sau alte materiale.
  Sunetul este produs de o coloana de aer pe care instrumentistul o trimite în tuburi a?ezând instrumentul pu?in sub buza inferioara. În pozi?ie normala se ob?ine un sunet iar prin aplecarea instrumentului se poate ob?ine semitonul inferior. Cu cât tuburile sunt mai lungi cu atât sunetele sunt mai grave.
 Originea naiului sau zona geografica unde a aparut prima data nu sunt cunoscute fiind un instrument cu o vechime de peste 6000 ani. Cercetarile arheologice ?i alte dovezi istorice atesta prezen?a naiului pe tot globul sub diferite forme de construc?ie ?i cu a?ezarea tuburilor pe un rând, pe mai multe rânduri sau în manunchi.
 În mitologia greaca zeul Pan era portretizat cântând la un asemenea instrument ca un manunchi de tuburi ce simbolizau notele muzicale.  Denumirea  acestui instrument a fost data mai târziu panflute sau flautul lui Pan.
  În ?ara noastra apari?ia naiului este atribuita în urma contactului cu grecii ce veneau la Marea Neagra înaintea anului 1 e.n.   Dovezile arheologice descoperite la Tomis ?i Callatis ne confirma folosirea naiului înca din acele timpuri în  ?ara noastra.
 Naiul românesc are o forma curbata (concava) ?i este acceptata în toata lumea ca fiind specifica naiului românesc.
 Popularizarea naiului în România s-a facut odata cu apari?ia tarafurilor de lautari în secolul XVIII.
 Cel care a pus bazele naiului modern cu acordaj fix  ?i a depus eforturi sus?inute la catedra de nai a institutului de muzica pentru formarea unei tehnici deosebite de interpretare la acest instrument,  a fost Fanica Luca, nascut în anul 1894 la Bucuresti.
 Astfel s-au format instrumenti?ti celebri ca: Damian Luca, Radu Simion, Gheorghe Zamfir ?i mul?i al?ii care au dus faima naiului ?i a folclorului românesc peste hotare.
 Naiul se folose?te astazi la interpretarea tuturor genurilor muzicale de la muzica clasica la jazz datorita tehnicii de interpretare dezvoltata de ace?ti mari instrumenti?ti români ?i a timbrului muzical deosebit al acestui instrument.


Dan Oprescu.

Terapia prin muzica, numita meloterapie sau muzicoterapie, a fost folosita din cele mai vechi timpuri fiind mai cunoscuta din antichitate in Grecia si Egipt.

Meloterapia este practic o ramura a psihoterapiei in care muzica, prin puterea ei este folosita ca mijloc de exprimare si vindecare, deoarece muzica actioneaza direct asupra psihicului si spiritului.

Sunetele muzicii si ritmul pot face minuni, iti pot da energie, pot imbogati gandirea, pot vindeca boli ascunse sau grave cum ar fi starile depresive, insomniile, boli ale inimii, gastrite, ulcer la stomac, diferite dureri si alte afectiuni.

Muzica te poate face sa plangi, sa te bucuri, sa dansezi, sa fii in culmea fericirii, sa te linisteasca atunci cand esti suparat, abatut sau trist, sa te adoarma, sa simti iubirea si fericirea, bucuria si tristetea la un nivel emotional ce nu-l poti atinge decat prin muzica.

Inca din antichitate Zeul Asclepios-zeul medicinii folosea muzica in vindecari, Herodot recomanda muzica ca metoda deosebita de tratament, Plutarh in scrierile sale aminteste de muzicianul Thaletos din Creta care ar fi curatat Sparta de ciuma cu ajutorul muzicii.

In Biblie se spune ca David l-a vindecat pe regele Saud cu ajutorul cantecelor la harpa.

Compozitorul J.S.BACH a compus piesa Variatiuni care a fost utilizata pentru tratarea ambasadorului Rusiei la Dresda, contele Keyserliny, care suferea de insomnii severe.

Cercetatorii au descoperit deasemenea ca sonatele si alte compozitii ale lui Mozart stimuleaza legaturile intre neuroni, creierul sporindu-si capacitatile intelectuale.

In ultimii ani s-a descoperit ca anumite lucrari cum ar fi concertul pentru doua piane in Do major are efect benefic asupra crizelor de epilepsie reducandu-le considerabil.

Multi cercetatori au studiat fenomenul muzical in vindecarea unor boli, iar astazi meloterapia se foloseste in toata lumea.

Meloterapia prin fenomenul de rezonanta ne pune in legatura cu energiile benefice si vindecatoare ale universului. Aceasta rezonanta face legatura intre muzica si mintea celui care o asculta inducand acestuia o stare psihica speciala.

Piesele muzicale ce se recomanda de catre terapeuti

pentru diferite afectiuni difera de la pacient la pacient in functie de pregatirea intelectuala, varsta, sex, etc.

Astazi muzica este folosita in multe centre medicale sau sanatorii in tratare multor afectiuni.

S-au scris multe lucrari despre terapia prin muzica ce nu se pot sintetiza in cateva randuri dar o sa dau cateva citate ale unor mari personalitati:

"Caracterul unui om poate fi judecat dupa gusturile sale muzicale." PLATON

"Muzica este o lege morala. Ea da suflet universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, inaltand sufletul catre tot ce este bun, drept si frumos." PLATON "Muzica trebuie sa fie scanteia ce aprinde focul in sufletul omenesc." LUDWIG VAN BEETHOVEN "Ceea ce este important in muzica, arta, este sa vibrezi tu insuti si sa-i faci si pe altii sa vibreze."

"Deschideti larg portile sufletului si veti auzi glasul muzicii."-G.VERDI

"Daca ne-ar reusi sa reproducem detaliat in notiuni ceea ce exprima muzica, am capata o deplina si suficienta explicare a lumii." -ARTHUR SCHOPENHAUER

"Muzica oglindeste toate misterioasele ondulatii ale sufletului, fara putinta de prefacatorie." GEORGE ENESCU Terapia prin muzica se poate face pasiv ascultand muzica sau activ cantand la un instrument muzical.



Dan Oprescu.

Cobza este un instrument muzical cu coarde ciupite cu o pana de gâsca.

Fiind mai mult folosita in muzica populara cobza serveste la acompanierea ritmica si armonica a unui instrument solistic sau a solistului vocal.

Cobza are o cutie de rezonanta bombata de forma unei jumatati de para pe a carei fata se afla mici orificii inguste de obicei de forma literei x,care ajuta la propagarea sunetelor caracteristice acestui instrument.

Corpul poate fi construit din 7 doage din paltin,altele din nuc lipite intre ele sau din 5 doage numai din paltin.
Gâtul este scurt fara taste si este intors spre spate,terminat cu un cap unde se afla cuiele de acordaj din abanos.
Corzile sunt in numar de 5,8,9,10 sau 12 orânduite in patru grupuri de câte doua sau trei corzi,cele groase se acordeaza cu o octava mai jos si se mai numesc burdoaie. Acordajul este de obicei re-la-re-sol incepând de la cele mai grave. Nu se stie precis de când dateaza acest instrument.

Cobza face parte din familia lautei si are corespondent in multe tari de pe glob. Musulmanii au numit-o cobuz. In pictura bisericilor din secolul VI se poate vedea o cobza cu gâtul mai lung.
Pâna in anul 1914 in România se fabricau 2000 de cobze pe an,dar intre cele doua razboaie numarul comenzilor a scazut la aproape 20 de cobze pe an

Datorita unor lautari sau instrumentisti ambitiosi si talentati cobza a fost mentinuta in viata fiind folosita in majoritatea orchestrelor de folclor si a tarafurilor. A existat si o metoda de cobza care din pacate nu a fost reeditata scrisa de Constantin Zamfir si Ion Zlotea.
Tudor Gheorghe a reusit sa dea o noua viata cobzei prin aparitiile repetate ca rapsod in spectacole si concerte.


Dan Oprescu.

Este foarte greu de dat o definitie muzicii, muzica este intr-un singurcuvant ARTa. Este modul de a exprima idei, sentimente, trairi cu ajutorul sunetelor, ritmului si uneori al versurilor ce seimbina armonios, ritmic si melodicintr-un tot unitar. Nu ne-am propus sa facem un curs de istoria muzicii dar vom abordain linii mari subiecte foarte interesante legate de muzica. Unul din primele izvoare ale muzicii l-au constituit strigatele si zgomotele de vanatoare, loviturile ritmice in pietre si lemn. Cu timpul oamenii asa cum si-au confectionat unelte si arme, au inceput sa confectioneze diverse instrumente muzicale simple cum ar fi instrumente de percutie ce scoteau sunete prin lovire sau fluiere. Deasemenea corzile arcurilor scoteau si ele sunete si asa au aparut cu timpul si instrumente muzicale cu coarde ce scoteau sunete prin ciupire frecare sau lovire. Eu personal cred ca atata timp cat natura cu sunetele ei, vantul, ploile, apele, pasarile si animalele au existat, omul a cautat sa imite sunetele ce le auzea si sa le dezvolte in formule ritmice si intonationale care s-au cristalizat odata cu evolutia relatiilor sociale in cadrul unor grupuri sau triburi.

Deci practic muzica a aparut odata cu omul si cu evolutia lui pe pamant. Odata cu aparitia religiei si a diferitelor credinte au inceput sa apara si imnuri inchinate zeilor, dar muzica nu a cunoscut o evolutie doar in aceasta directie. Cantecele de vanatoare, de lupta, de dragoste, de nunta si bocetele de inmormantare au avut un rolin dezvoltarea muzicii.

Muzica te poate face sa te ridici la lupta, sa pleci la vanatoare, sa plangi, sa te bucuri, sa dansezi, sa fii in culmea fericirii, sa te linisteasca atunci cand esti suparat, abatut sau trist, sa te adoarma, sa simti iubirea si fericirea, bucuria si tristetea la un nivel emotional ce nu-l poti atinge decat prin muzica.

Odata cu aparitia scrisului a aparut si scrisul muzical care a ajutat foarte mult la transpunerea pe hartie a compozitiilor si ideilor muzicale.Cu ajutorul lor generatiile urmatoare au dus la dezvoltarea intr-un mod stiintific a muzicii. Aparitia diverselor instrumente muzicale a largit paleta sonora de exprimare si interpretare melodica, ritmica si armonica. inca din antichitate sunt mentionate folosirea multor instrumente muzicale ca: gonguri, castagnete, darabane, tobe, harpa, flaut, fluiere, instrumente cu coarde care produceau sunete prin ciupire, frecare sau lovire si alte instrumente. in editiile urmatoare vom descrie pe rand mai multe instrumente muzicale pentru a intelege mai bine cum au fost construite si cum se pot folosi. Sperand ca informatiile ce le vom da va vor capta atentia si interesul pentru muzica si implicit pentru instrumente muzicale va asteptam sa cititi si urmatoarele editii ale revistei si sa vizitati Lydaly Muzical - showroom instrumente muzicale Pitesti.


Dan Oprescu.

Pianul este un instrument muzical foarte complex dotat cu o cutie de rezonanta din lemn in interiorul careia sunt intinse corzile pe un cadru din fonta acoperit cu pulbere de bronz.

Corzile pianului sunt din otel iar pentru sunetele grave sunt infasurate cu sarma de bronz, fiind pozitionate incepand de la cele mai grave note cate una, doua sau mai multe corzi pentru fiecare nota. Pianul are deasemenea o claviatura din lemn acoperita cu fildes, abanos, sau alte materiale.

Claviatura are o intindere in general de sapte octave, o octava cuprinzand 12 note muzicale (semitonuri cromatic suitor). Pentru fiecare nota naturala exista o clapa alba iar pentru notele alterate exemplu do#, re b, clapele sunt negre.

Clapele actioneaza la randul lor o serie de parghii care imping niste ciocanele din lemn acoperite cu pasla ce lovesc cu precizie corzile ce intra in vibratie producand sunetele atat de clare ale pianului.

Spuneam ca mecanica este foarte complexa deoarece permite instrumentistului sa actioneze clapele in asa fel incat sunetele pot fi scurte sau lungi iar intonatia sa aiba o paleta foarte larga de nuante muzicale. Instrumentistul mai poate controla sunetele si cu ajutorul celor trei pedale care au functii diferite de sustinere, estompare sau scurtare a sunetului.

Cutia de rezonanta este asezata pe trei picioare din lemn, pianul fiind cu coada scurta, medie sau lunga.
Sunetul pianului are o calitate superioara cu cat coada este mai lunga. La pianele cu coada lunga cutia de rezonanta este mai mare iar corzile sunt mai lungi de aceea sunetele au si ele mai multe armonice, timbrul este diferit si calitatea sunetului este superioara.

Pianina are claviatura ca la pian dar cutia de rezonanta si placa sunt asezate vertical. La fel ca la pian cu cat pianina este mai inalta sunetul este de o calitate superioara cu precizarea ca pentru calitatea sunetului un rol importantil are calitatea materialelor de constructie.

Pianul in forma pe care o cunoastem astazi apare la inceputul secolului XVIII.
incepand cu anul 1920 apare pianul electric sau electro-mecanic. Claviatura si mecanica sunt la fel cu cele ale pianului doar ca ciocanelele lovesc in loc de corzi in niste placute metalice sunetul este apoi preluat de niste doze electro-magnetice si transformat in semnal electronic.

Pianul digital sau electronic este un instrument modern la care sunetul este produs in totalitate electronic. Pianele digitale moderne au o claviatura care imita foarte bine claviatura unui pian acustic avand mai multe trepte de dinamica a clapelor pentru a da senzatia ca te afli in fata unui pian traditional. Ele sunt dotate cu o memorie interna unde se afla stocate sunete ce au fost in prealabil imprimate de la diferite piane acustice iar apoi prelucrate electronic si atribuite fiecarei clape. Numarul maxim de note ce pot fi cantate simultan se numeste polifonie. Polifonia poate fi diferita in functie de calitatea pianului digital.

Calitatea sunetului este data si de sistemul cat mai performant de amplificare a sunetului.
Aprecierea unui pian digital de catre un instrumentist profesionist este data in primul rand pentru o claviatura cu mecanica cat mai aproape de un pian acustic de un sunet bun cu multe trepte de dinamica pentru interpretarea tuturor nuantelor dintr-o partitura muzicala.

Pianele digitale au avantajul ca sunt de dimensiuni reduse si pot fi mutate usor dintr-un loc in altul, deasemenea nu au nevoie de acordaj dupa folosire indelungata si se intretin usor.
Mai nou au aparut si piane digitale cu coada.
Principalii producatori de piane digitale sunt: Roland, Casio, Korg, Yamaha, Kawai si altii.

Pentru a afla mai multe lucruri despre piane si alte instrumente muzicale va invitam sa vizitati magazinul de instrumente muzicale.


Dan Oprescu.

A venit iarna si vin sarbatorile, oamenii se gandesc ce cadouri sa cumpere pentru cei dragi.

in preajma sarbatorilor, cu ocazia zilelor de nastere sau onomastice, toata lumea cauta diverse cadouri pt. cei dragi, dar putini sunt aceia care se gandesc sa daruiasca un instrument muzical, o jucarie muzicala, un sistem karaoke, un microfon, un player mp3 sau o carte de cantece.

Cadoul muzical are un impact imediat. Cadoul muzical poate transforma orice copil intr-o mica vedeta in fata celor dragi.

Toata lumea se bucura atunci cand primeste un cadou.
Am intalnit copii dar si oameni mari care s-au apucat sa invete muzica cu o bucurie si pasiune de nedescris doar prin faptul ca au primit cadou o chitara, o vioara, o muzicuta, un nai, un fluier, un pian sau un alt instrument muzical.

Muzica este arta care poate deschide portile inimilor si poate face minuni.
"Deschide larg portile sufletului si vei auzi glasul muzicii !" - G.Verdi
Muzica te poate face sa plangi, sa te bucuri, sa dansezi, sa fii in culmea fericirii, te linisteste atunci cand esti suparat, abatut sau trist, te face sa simti iubirea, fericirea, bucuria si tristetea la un nivel emotional ce nu-l poti atinge decat prin muzica.

S-a dovedit in multe randuri ca muzica poate vindeca.

in prezenta muzicii plantele si legumele pot sa creasca si sa se dezvolte mai armonios.

Muzica poate naste sentimente ce nimeni nu le-ar banui.
Daruirea unui instrument muzical cu ocazia unor sarbatori poate sa aduca multa bucurie, fericire si poate deschide pasiunea pt.muzica atat celor mici cat si celor mari.
Poti cuceri inimile chiar si acelora care nu stiu sa cante oferindu-le un instrument muzical.
Oamenii s-au plictisit sa ofere sau sa primeasca cadouri banale de aceea acum cand se apropie sarbatorile de iarna este cea mai buna ocazie sa va orientati in alegerea unui cadou muzical.
Iata cateva exemple de instrumente muzicale:
Chitara, mandolina, vioara, banjo, bouzouki, ukulele, flaut, clarinet, saxofon, oboi, fluier, nai, corn, trombon, acordeon, keyboard, orga, pianina ,pian digital, viola, violoncel, contrabas, tobe, tobe electronice, rototoomuri, darabana, bongos, clopotei, maracas, shaker, cabasa, tamburina, xilofon, blockflote, ocarina, trompeta etc.
Toate acestea si multe altele le puteti gasi la Lydaly Muzical.



Dan Oprescu.

Pentru oricine invata sa cante la un instrument sau vocal este foarte importanta cunoasterea teoriei muzicii.
invatarea muzicii fara notiuni teoretice este ca si cum ai vrea sa construiesti o casa fara fundatie.Casa poate fi construita dar nu va rezista in timp.
Sunt oameni foarte talentati care pot canta si fara notiuni teoretice, dar atunci cand vor canta in mod organizat intr-o orchestra sau intr-un grup se vor lovi de lipsa notiunilor teoretice.

Nu poti ajunge la performanta in muzica fara notiunile teoretice de baza
Deasemenea dupa acumularea unui repertoriu mai mare nu vei putea canta o melodie de doua ori la fel fara sa fi studiat teoria muzicii.
Elementele de teoria muzicii iti limpezesc gandirea si memoria muzicala,te ajuta in creativitate si in intelegerea melodiei si armoniei pieselor muzicale.
Cat de multe notiuni se dezvolta de la studierea celor sapte sunete de baza: do, re, mi, fa, sol, la, si.
Prin studierea acestora, a intervalelor muzicale si a gamelor vom intelege mai bine relatia dintre sunetele muzicale.

Un profesor de muzica bun nu va face lectiile de teorie plictisitoare, el va sti ca pentru a nu plictisi este bine sa combinam teoria cu practica.

Mici exercitii melodice cu valori de note vor infrumuseta lectia de teorie.
A B C-ul muzical este la fel de important ca alfabetul in citire.
Cea mai mare satisfactie o vei avea atunci cand vei putea descifra melodii sau armonii care nu le-ai auzit niciodata doar pentru ca ai studiat teoria muzicii.


Dan Oprescu.

Asa cum cunoastem,muzica s-a nascut si dezvoltat in toate culturile popoarelor din timpuri stravechi.
In Evul Mediu muzica nu era numai o forma de divertisment ea facea parte din viata oamenilor.
Cei care practicau muzica se numeau menestreli,trubaduri si truveri.
Menestrelii erau cântareti,instrumentisti de profesie angajati ai nobililor si burghezilor.Ei cântau pentru cei care erau angajati.
Trubadurii si truverii erau poeti-muzicanti care compuneau versuri si muzica.
Trubadurii erau in general de vita nobila iar truverii erau de origine burgheza.
Trubadurii isi executau singuri creatiile dar de multe ori aveau in slujba lor menestreli.
Arta trubadurilor era purtata dintr-un loc in altul cu ajutorul trupelor de jongleri artisti populari care umblau si dadeau reprezentatii in orase,sate si la curtile nobililor.Ei recitau,cântau,dansau,faceau diverse acrobatii si compuneau muzica si versuri pe loc.
Cântecele erau simple inspirate din povesti de dragoste,despre cavaleri si curtea medievala,balade bazate pe mituri si legende.
Muzica populara era prezenta in repertoriul trupelor ambulante.
Deasemenea muzica religioasa a avut un rol important.
Muzica gregoriana pune bazele unei notatii muzicale bazate pe portativ si valori de note.
Instrumentele muzicale folosite in acea perioada erau: harpa, timpanul, flaute ,trompete, fluiere, cimpoi, tobe, trianglu, tamburina, lauta, chrota-un instrument cu coarde inrudit cu chitara grecilor,organistrum sau viela o lira cu roata, la care se cânta invârtind o roata, in loc de arcus, si apasând pe niste clape, in loc de a pune degetele pe gâtul instrumentului.
Au existat multe alte instrumente, dar din toate acestea multe sau pierdut.
Frumusetea muzicii,obiceiurilor si a costumelor din epoca medievala au fost sursa de inspiratie pentru multe carti si filme din epoca moderna.


Dan Oprescu.

Odata cu dezvoltarea notatiei muzicale si a scrisului muzical au aparut si în muzica curentele de exprimare ale vremii: Renasterea, Barocul (Preclasicismul), Clasicismul si Romantismul.
Aceste curente au avut influente în literatura, stiinta, pictura, sculptura si muzica.
Renasterea a fost o epoca care s-a dezvoltat cu aproximatie între anii: 1400-1600.
A fost o perioada de reînviere a vechilor valori si transformari pana la schimbari foarte importante.
Trecerea de la lumea medievala la cea moderna a adus în muzica vitalitate.
A aparut polifonia muzicala (cantatul pe mai multe voci) si au aparut genuri muzicale noi cum ar fi: madrigalul, motetul, sansoneta si messa (cantec religios).
Secolul 16 s-a mai numit si veacul de aur al polifoniei muzicale.
Compozitia si scrierea muzicala au cunoscut multe schimbari în aceasta perioada.
Nobilii angajau muzicieni pentru educarea copiilor, considerand un lucru foarte important a fi capabil sa canti la un instrument sau vocal.
Instrumentele muzicale din acea perioada erau: viola, lauta, flautul, clavecinul, orga si altele.
Tot în aceasta perioada a aparut si muzica de camera un gen muzical pentru un auditoriu restrans.
Ottavio Perucci un tipograf italian a adus un aport important prin inventiile sale la publicarea si raspandirea muzicii.
Cei mai importanti compozitori din acea perioada au fost: Johanes Tinctoris, Tomas Luis de Victoria, Andrea Gabrieli, Giovani Gabrieli, Claudio Monteverdi si Giovani Luigi da Palestrina.
Contributia acestor compozitori a adus la aparitia genului de opera care se va dezvolta mai tarziu.


Dan Oprescu.

Dupa Renastere, perioada cuprinsa intre inceputul secolului XVII si mijlocul secolului XVIII, a fost perioada Preclasicismului muzical sau Barocul.
Stilul baroc a existat in muzica dar si in literatura, sculptura, pictura, teatru, filozofie, arhitectura, dans si mobilier.
Intelesul cuvantului baroc este destul de controversat insemnand bizar sau ciudat fie denumirea unei scoici sau perle de dimensiuni mari care are o ornamentatie bogata dar asimetrica.
Arta baroca este maiestuoasa si cu ornamentatie bogata fiind considerata ca apartinand marii aristocratii.
La curtile regale sau palate, muzica avea un rol impotant in desfasurarea festivitatilor.
Muzica devine independenta, oarecum, de celelalte arte reu?ind sa exprime numai cu propriile ei mijloace.
Apar noi genuri muzicale cum ar fi: opera, oratoriul, cantata, misa recviemul, bazate pe muzica vocal-corala si orchestrala, dar si genuri instrumentale cum ar fi: sonata a tre, suita,
passacaglia, tocata, fuga sau conserto grosso.
In aceasta perioada apare pianul din zilele noastre pe atunci numit clavecinul bine temperat piano-forte.
Cei mai importanti compozitori ai acestei perioade au fost: G.Philipp Telemann, Heinrich Schultz, Jean-Baptist Lully, Francois Couperin, Jean Philipe Rameau, Henri Purcell, Antonio Vivaldi, Domenico Scarlatti, Arcangelo Coreli si cu o contributie deosebita Georg Friedrich Handel si Johann Sebastian Bach.
In perioada preclasica se dezvolta notatia muzicala avand unitate de referinta patrimea si diviziunile ei binare iar sistemul sonor se organizeaza in game de mod major si minor
Perioada barocului netezeste drumul catre epoca Clasicismului muzical.


Dan Oprescu.