Transfagarasan

Transfăgărășanul a fost construit între 1970 si 1974. Poate că o sumară prezentare în cifre este dificil de urmărit, dar pentru cei care au răbdarea să o citească, merită spus ca la realizarea celor 92 de kilometri de șosea s-au dislocat circa 3 milioane de tone de rocă, s-au făcut 830 de lucrări transversale și 290.000 de metri cubi de zidărie. Pentru realizarea tunelului Capra – Bâlea au fost excavați peste 41.000 metri cubi de rocă. De asemenea, s-au folosit 20 tone de dinamită, 3.573 tone de ciment, 89 tone de oțel beton, 24.000 ancore, 129 tone de plase sudate, 14.200 metri pătrați de cofraje, 1.750 metri liniari de tuburi de beton, 4.100 metri liniari de țeavă, 50 tone de confecții metalice, 6.900 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietriș, 3.000 tone de cribluri si 740 de lămpi de iluminat.

Dintre cei care au lucrat la construirea Transfăgărășanului, pensionari în acest moment, unii mai povestesc cu câte sacrificii s-a făcut șoseaua care urca la cer. Înainte nu se puteau trece munții nici măcar cu calul. Dar, se spune ca la un moment dat Nicolae Ceaușescu, când încă nu era președinte al României, a trecut prin comuna Arefu și i-a venit ideea că trebuie făcută o șosea care să taie munții. În timpul lucrărilor, exact ca și la Vidraru, au murit mulți oameni. Din păcate documentele nu au păstrat pentru istorie aceste cifre. Dar cei care au supraviețuit spun că este vorba de sute de jertfe omenești. Mulți dintre cei care au murit nici măcar n-au mai fost găsiți prin prăpastiile în care au căzut. Se spune că, la construirea tunelului, minerii care se ocupau cu montarea explozibilului se țineau uni de alții, cate 20 – 30, ca sa nu fie luați de vijelie și aruncați în prăpastie.